#prietenicucodita – Ame și Pica, două pisici gri, grăsuțe, grațioase

La birou am tot fost rugată să spun și eu povestea pufoșeniilor mele, să dau exemplu, nu doar să pretind de la prietenii noștri să ne spună poveștile lor. Iată momentul în care grăsuțele mele gri și grațioase intră în scenă.

Î: Copiii și părinții vor să vă cunoască. Ne puteți spune câteva rânduri despre dumneavoastră?

Buna! Eu sunt Mari, persoana care v-a stresat până acum și de-acum încolo cu aceste întrebări. Iubesc foarte mult animalele și în special pisicile.

Î: Aveți un animăluț: Ce animăluț este, cum îl cheamă și cum a intrat în viața dumneavoastră?

Din fericire am două pisici desăvârșite, maidaneze imperiale – Pica și Ame. Le-am pus nume scurte în speranța ca la un moment dat vor și răspunde la ele. Câteodată o fac; de cele mai multe ori, nu. Le-am adus de la țară, fiind ultimele doua pisici dintr-o „tranșă” de pui cu care se pricopsiseră ai mei și din care reușiseră să le dea în plasament pe cele mai frumoase. Astea două erau, probabil, cele mai banale pisici din lume – gri cu alb – și nu au încântat pe nimeni, așa că am zis că le iau eu că doar nu le duc la concurs. Le-am adus acasă când aveau 6 luni pentru că voiam să fie suficient de mari încât să se descurce singure cât timp eram eu plecată la serviciu – adică să poată mânca hrană umedă și uscată și să se ducă la litieră. Le-am făcut „ITP-ul” la veterinar și am descoperit că au râie auriculară, de care, din fericire, au scăpat rapid.

Î: Ne puteți spune o întâmplare haioasă cu prietenul necuvântător?

Întâmplările haioase sunt haioase acum, pentru că atunci când s-au întâmplat nu prea îmi venea să râd. De exemplu, când le-am adus, pentru că nu cunoșteau casa, au hotarât să se ascundă după un șifonier masiv în spatele căruia au stat cam o jumătate de zi, până cand le-a răzbit foamea, setea și alte nevoi. Apoi ne-a trebuit vreo lună să ne sincronizăm orele de somn: ele dormeau ziua și se jucau toată noaptea, când eu încercam să dorm. Sau diverse:
– au fantezii cu cel puțin o jardinieră sau un ghiveci de flori pe care îl sapă. Doar îl sapă.
– sunt înnebunite după pungi fâșâitoare pe care le scot de oriune pot
– atacă orice cutie de carton pe care o sfâșie în bucățele mici
– dorm câteodată în mijlocul hainelor mele din dulap, deși au pernuțele lor
– nu le place culoarea albastru. Nu e o glumă. Am cumparat doua perne asemănătoare special pentru ele: una roșie și una albastră. Pe cea roșie își doresc amândouă să stea, iar pe cea albastră stau doar daca pun o față de pernă roșie pe ea.

Î: Noi numim animalele de terapie și pe cele de companie Profesori cu codiță, pentru că suntem de părere că putem învăța foarte multe de la acestea. Ne puteți spune cum v-a ajutat prezența animăluțului în viața dumneavoastră și care a fost rolului terapeutic?

Astropufii (unul din zecile de nume de alint pe care le au) sunt extraordinari! E minunat să vii de la serviciu și să fii întâmpinat de două blănoase care se tăvălesc pe jos. Asta de obicei, pentru că atunci când sunt prea leneșe trimit un mesager postând în mijlocul holului de la intrare o jucărie. E grozav să le iei în brațe și să le simți moi și blânde. În plus nu pare deplasat să vorbești singur prin casă pentru că poți spune că vorbești cu pisicile. Sunt niște monstruleți care te echilibrează.

Î: Sunt destul de mulți părinți care sunt foarte reticenți să-și crească copiii în prezența animalelor. Ce îi puteți sfătui? Când e cel mai bun moment pentru a-ți lua un prieten cu patru lăbuțe?

Pe vremea mea… Glumesc și nu prea. Cred că depinde mult de vulnerabilitatea copilului: dacă are alergii, imunitate scăzuta sau nu știu ce alte probleme medicale unde nu e indicată prezența unui animal. În primul rând cred că un copil trebuie să fie învățat să se comporte cu un animal, să nu îl considere o jucărie vie. Apoi părinții să fie conștienți că marea responsabilitate a întreținerii și îngrijirii animalului va fi pe ei. Dacă aceste lucruri sunt ok, prezența unui animal nu cred că va putea fi decât benefică pentru un copil. Cum la fel de benefic ar fi pentru copil să vadă și alte animale și să trăiască puțin printre ele: capre, oi, vaci, cai, găini, rațe etc. Pentru că una e să le vezi în poze și la TV, și alta e să le vezi pe viu.

***

Dacă și dvs. vreți să ne împărtășiți poveștile prietenului sau prietenilor cu codită o puteți face AICI. Fie că au 2 sau 4 picioare, că piuie, miaună, chițăie sau latră, povestea dvs. dorim să inspire pe toată lumea. Mai ales, ne dorim să arătăm importanța unui companion în viața familiei, modul cum ne poate educa și poate ajuta la educația copiilor.
De asemenea, dacă v-a plăcut, dați LIKE paginii noastre de Facebook Profesori cu codita și împărtășiți-ne impresiile dvs.