Terapie cu animale v 1.0

Terapia cu animale este una dintre modalitățile care ajută foarte mult persoanele cu diverse afecțiuni. Animalele de terapie sunt benefice în ameliorarea afecțiunilor fizice, dar și psihice; sunt ideale pentru a alina singurătatea persoanelor în vârstă, pentru a integra în colectivitate copiii timizi sau anxioși.

Însă, deși animalele sunt atât de benefice, sunt persoane care nu pot avea grijă de un prieten cu codiță. La aceștia s-a gândit o companie numită Tombot. Ei au creat un prototip de câine de terapie numit Jennie.

Jennie este perfectă pentru persoanele cu dizabilități (și nu numai), care nu pot avea grijă de un animal, fiind un robot care imită toate trăsăturile unui câine adevărat. Are blăniță moale, o expresie a feței adorabilă, latră, dă din coadă și răspunde la atingerile persoanei care o mângâie.

Medicii spun că acest robo-cățel îi poate ajuta pe pacienți să treacă mai ușor peste singurătate, anxietate sau stres la fel de bine ca un cățel adevărat.

Click aici pentru video

#prietenicucodita – Amal și Freya în dulapul-capcană

Alexandra a acceptat să ne povestească despre cele două pisici ale ei – Amal și Freya – și împlinirea pe care acestea o aduc în viața ei. Sunt pisici de rasă foarte jucăușe, dar și foarte afectuoase în momente esențiale.

1. Copiii și părinții vor să vă cunoască. Ne puteți câteva rânduri despre dumneavoastră?

Sunt Alexandra, am 32 de ani, în timpul zilei mă ocup cu organizarea de evenimente, iar în timpul liber mă bucur de cei dragi și de blănoasele casei.

2. Aveți un animăluț: Ce animăluț este, cum îl cheamă și cum a intrat în viața dumneavoastră?

Am două pisici din rasa British cu păr lung, ambele fete. Una este Amal, cealaltă este Freya. Amal a apărut în viața mea în urmă cu doi ani, la câteva luni după ce pierdusem o altă blănoasă, ce îmi fusese suflet peste 18 ani. Amal fost ca o gură de aer proaspăt și mi-a readus zâmbetul.
În urmă cu câteva luni, pentru că ne doream ca Amal să aibă o surioară, am luat-o pe Freya, care acum are șapte luni.

3. Ne puteți spune o întâmplare haioasă cu prietenul necuvântător?

În sufrageria noastră există un dulap, sub scara interioară, ce are un spatiu gol în spatele său, chiar sub scară. Ironia sorții a făcut ca ambele blănoase să treaca prin aceeași experiență, în perioade diferite. Au sarit după dulap, pentru că știți că aceste mici feline au talentul de a se cățăra și în cele mai imposibile locuri, și n-au mai putut să iasă. Ca să nu demontam dulapul, le-am întins o pătură. Prietenul meu stătea la un capăt al dulapului, la bază, eu la „ieșire”, în partea de sus, cocoțată pe un scaun, cu o patură pe care am atârnat-o pentru a ademeni blănoasele, cu speranța că se vor agăța de ea. Și s-au agățat, pentru că pisicile sunt foarte istețe. La final, am putut spune că a fost amuzant, dar în timp ce căutam soluții sa le scoatem…nu prea. E ok, am izolat spațiul, ca să nu mai avem surprize :))

4. Noi numim animalele de terapie și pe cele de companie Profesori cu codiță, pentru că suntem de părere că putem învăța foarte multe de la acestea. Ne puteți spune cum v-a ajutat prezența animăluțului în viața dumneavoastră și care a fost rolului terapeutic?

Pisicile, la fel ca și câinii, au simțuri pe care oamenii nu le au. Simt când ești fericit, când ești trist, când ești bolnav și-ți stau alături. Se spune că energia pe care o emană torsul pisicilor are efect calmant. Cei care au astfel de necuvântătoare pot confirma. Pentru mine, pisicile reprezintă relaxare, zâmbet, joacă, iubire în cea mai pură formă.

5. Sunt destul de mulți părinți care sunt foarte reticenți să-și crească copiii în prezența animalelor. Ce îi puteți sfătui? Când e cel mai bun moment pentru a-ți lua un prieten cu patru lăbuțe?

Aș recomanda oricărui părinte să își învețe copilul să iubească animalele, să le ocrotească, să le îngrijească, să le salveze atunci când au nevoie, să se joace cu ele. Ele au nevoie de foarte puțin din partea oamenilor, dar ceea ce oferă este înzecit. Să le ia animale oricând, oricât de mici ar fi. Ideal ar fi un pui, dacă discutăm despre copii foarte mici. Astfel, se formează împreună, iar acomodarea ar putea fi foarte ușoară. Am văzut multe cazuri de bebeluși care au crescut împreună cu câte un necuvântător și au făcut-o frumos. Sau copii care au apărut când în viața părinților deja exista un animal.

Iar dacă vârsta copilului este mai mare, un animal are rolul și de a responsabiliza. Fie că vorbim despre scos afară (câinele), schimbat litiera (pisică), periat, hrănit, educat, jucat. Indiferent de momentul ales, un animal o să dăruiască un singur lucru, dar cel mai important: iubire neconditionată.

***

Dacă și dvs. vreți să ne împărtășiți poveștile prietenului sau prietenilor cu codită o puteți face AICI. Fie că au 2 sau 4 picioare, că piuie, miaună, chițăie sau latră, povestea dvs. dorim să inspire pe toată lumea. Mai ales, ne dorim să arătăm importanța unui companion în viața familiei, modul cum ne poate educa și poate ajuta la educația copiilor.
De asemenea, dacă v-a plăcut, dați LIKE paginii noastre de Facebook Profesori cu codita și împărtășiți-ne impresiile dvs.