Câinii, terapie anti-stres de mare succes

Foarte mulți oameni iubesc câinii, dar nu toți dețin unul. Dacă ar fi să îi întrebăm pe cei care nu au dar și-ar dori, care este totuși motivul pentru care nu fac acest pas, cei mai mulți dintre ei ar răspunde: ”Pentru că nu am cu cine să îl las câtă vreme sunt la serviciu”. Problema este, categoric, reală. Rareori programul de muncă al unui angajat este de exact opt ore… Și chiar așa să fie, dacă mai socotim și orele pierdute în trafic, nouă sau zece ore sunt prea multe pentru câinele lăsat singur acasă, închis în apartament. Posibilitatea să îți iei câinele la locul de muncă?! Cine a mai pomenit la noi așa ceva? La noi, nu. La americani, da!

Companii de mare succes precum Google, Amazon, P&G sau Ben&Jerry sunt de notorietate în Statele Unite pentru politicile prietenoase privind angajații și filosofia lor de muncă. La ei este de preferat ca un angajat să fie cât mai relaxat pentru a da randament și cât mai sănătos pentru a nu avea nevoie de frecvente concedii medicale și nici de prime mari de asigurări de sănătate. Și s-a găsit soluția avantajoasă atât pentru angajatori cât și pentru angajați: unii au permis angajaților să vină la muncă împreună cu câinele, iar alții au apelat la câinii de terapie, știute fiind beneficiile care există în acest parteneriat. Rezultatele? Excepționale! Stresul la locul de muncă a dispărut iar randamentul a crescut.

Un studiu al Universității Virginia Commonwealth, publicat în primăvara anului 2012, a ajuns la concluzia că angajații care își aduc câinii la muncă au niveluri mai scăzute ale cortizolului, hormonul care provoacă stresul. Studiul a fost efectuat la o firmă din Carolina de Nord, unde ”lucrau” zilnic 20-30 de câini. Gesturile mici și aparent neînsemnate, cum ar fi mângâierea câinelui, pot crește nivelul oxitocinei și pot scădea producția de cortizol. Un nivel redus de stres menține tensiunea arterială la valori scăzute, ceea ce ține la distanță și eventualele probleme cardiace. Deci cine are de câștigat dacă angajatul își are cel mai bun prieten prin preajmă atunci când este la serviciu? Toată lumea. Dar asta zic americanii. Noi…

Young woman petting dog at office desk

Dragoste și încredere, schimb pe schimb

Potrivit specialiștilor, cele mai potrivite rase de câini folosite în terapia asistată de animale sunt golden retriver și labrador retriver, al căror temperament este aproape perfect pentru o astfel de activitate. Aceeași specialiști, însă, recunosc faptul că apartenența câinelui terapeut la o anumită rasă nu este o condiție obligatorie, altele fiind elementele cu adevărat importante.

În susținerea acestei afirmații vă dăm exemplul primului proiect de terapie asistată de animale introdus la noi, în anul 2004, de către Vier Pfoten România. În cadrul proiectului ”Câini pentru oameni”, Vier Pfoten a folosit câini fără stăpân, care, special antrenați, s-au descurcat admirabil în a lucra cu copii cu sindrom Down.

Ce a făcut ca acest proiect să aibă succes, deși mulți probabil că au fost atunci sceptici? Explicația este foarte simplă. Atât copilul cât și câinele au primit exact acele lucruri de care aveau nevoie.

Copiii incluși în program, care erau vizitați săptămânal de câinele terapeut și instructorul acestuia – mereu aceeași echipă –, au învățat să hrănească și să-l răsplătească pe prietenul patruped, ceea ce a creat o legătură afectivă între ei doi. În plus, în cadrul întâlnirilor aveau loc activități fără potențial de eșec pentru copii, ceea ce le-a redat acestora aprecierea de sine.

Psihologii care au urmărit evoluția copiilor pe parcursul programului au constatat că micuții acționau cu tot mai multă încredere în sine, nivelul de agresivitate era în scădere, capacitatea de concentrare era tot mai mare, iar responsabilitatea și adaptarea la situațiile cotidiene, o realitate evidentă. De cealaltă parte – pentru că efectele benefice s-au reflectat atât asupra copiilor cât și a animalelor -, câinii au primit afecțiunea și considerația pe care nu o mai primiseră până atunci, ceea ce a făcut ca ambele categorii să fie avantajate de pe urma acestui proiect.

Cum îl împrietenești cu… lesa

Câine încăpățânat, care refuză să meargă în lesă? Hmmm… Nu vei obține nimic dacă îl cerți sau pedepsești. Există metode pozitive, eficiente 100%. Întotdeauna! Nu trebuie decât ca timp de câteva zile să îl ții legat de un alt câine, obișnuit să meargă în lesă. Exercițiul funcționează, vă asigurăm! Ia priviți-o pe Kosem a noastră (în prim plan) ce bucuroasă este acum să se plimbe chiar dacă este în lesă, cu instructorul ei de azi, Emi! Pentru că noi, la Edulier, credem cu tărie în educație. Făcută cu dragoste și răbdare. Indiferent că este vorba despre copii sau despre profesorii cu codiță.

Și noi avem câinii pentru lectură!

Pentru cei mai mulți dintre copii, învățarea procesului de citire – fundamental de altfel – este ceva natural. Pentru alții, însă, dobândirea acestei priceperi este descurajantă. Și extrem de frustrantă pentru părinți… Cum să faci ca să treci de acest hop? Americanii au găsit răspunsul: folosind câinii terapeuți.

Povestea a început în 1999. Inițial, aceștia ”profesau” într-o bibliotecă din Salt Lake City, fiind la dispoziția copiilor dar și a adulților cu această tulburare. În timpul ședințelor de lectură, copilul și părintele său se așezau confortabil pe o pernă sau direct pe podea, într-un colț al încăperii. Copilul își alegea o carte, dar la fel de bine putea face și câinele acest lucru. Cu cartea ținută la verticală, copilul începea să citească, iar câinele terapeut era ”ochi și urechi” la el, fiindu-i cel mai bun ascultător din câți pot exista. În prezența lui, copilul nu se simțea nici jenat și nici umilit pentru problema pe care o avea în a citi, și asta pentru că animalul nu ceartă, nu judecă și nici nu râde de neputința lui. Doar îl ascultă cu atenție, fiind cel mai blând auditoriu. De cele mai multe ori copilul avea sentimentul că el îl învață pe câine să citească, însă, de fapt, câștigul era al lui.

Programul s-a extins cu repeziciune în toată America, mii de câini și voluntari împrumutându-și unii urechile iar ceilalți timpul liber pentru a ajuta copiii să citească. Iar beneficiarii erau diverși, nu doar copii cu tulburări de citire. În școli, de exemplu, pentru a-i împrieteni pe cei mici cu lectura și a-i face să iubească sincer cărțile, exista un program în care dimineața, timp de 30 de minute înainte de începerea cursurilor, copiii le puteau citi ”câinilor de lectură”. Succesul acestui program i-a uimit până și pe inițiatorii lui, asaltați de cereri de la tot mai multe școli. Atât de multe încât există o listă de așteptare destul de lungă. Copiii sunt fericiți să vină cu jumătate de oră mai devreme la școală, numai pentru a le citi câinilor! Rezultatul? Testele de fluență au indicat accelerarea citirii de la nouă cuvinte pe minut la 24! Iar nivelul de lectură s-a triplat! Ce alte dovezi ar mai fi necesare?!

Și dacă americanii pot, noi de ce nu am putea? Că doar cei patru profesori cu codiță de la Edulier – Verdi, Mimi, Oscar si Kosem – au fost pregătiți să fie terapeuți și se descurcă admirabil!

FOTO: Verdi, Andreea și Povestea puiului de arici, citită pentru cei mai mici dintre pitici.

FOTO: Verdi ”la lucru”, în ora de lectură.

Stiați că…

… aeroportul din San Francisco (SUA) folosește un porc ca animal terapeut pentru a calma călătorii care se tem de zborul cu avionul? Un profesionist în domeniul sănătății mintale a recomandat chiar și rațele ca suport emoțional pe parcursul călătoriei.

Nu mai plânge, omule…

Un experiment coordonat de Debbie Custance, psiholog la Goldsmiths College din Londra, a demonstrat faptul că ”cel mai bun prieten al omului”, câinele, își merită cu prisosință acest titlu. El este o ființă nu doar socială ci și destul de sensibilă, fiind capabil să răspundă emoțiilor noastre.

În cadrul acestui experiment, unora dintre voluntarii participanți li s-a cerut să simuleze că plâng iar altora să se furișeze din încăpere, ca și când ar vrea să fugă. Ei bine, ignorându-i pe cei care încercau să își ia tălpășița, aproape toți câinii au venit la cei care ”plângeau” și au început să îi lingă pe față sau să se gudure pe lângă ei pentru a-i consola, indiferent că era vorba despre proprietari sau persoane necunoscute lor.

Rezultatul studiului demonstrează nu doar că aceste minunate ființe au capacitatea de a empatiza, dar arată și că, într-o perioadă dificilă, prezența lor poate aduce alinare. Asta dacă cineva se îndoia, cumva…

Câinele terapeut, neapărat echilibrat

Nu chiar orice câine poate fi terapeut. Iar acest lucru nu ține neapărat de rasă, cât mai mult de temperament. Un astfel de câine e musai să fie echilibrat. Asta înseamnă că trebuie să fie nici prea energic dar nici prea liniștit și neapărat ușor de motivat prin recompense. Iar recompensă este considerată – pe lângă mâncare – joaca, atingerile și, în general, interacțiunea cu oamenii. Câinele terapeut nu trebuie să prezinte un comportament dominant, și cu atât mai puțin agresivitate. Foarte important este ca el să fie previzibil în acțiunile lui. Disciplina și toleranța sunt așadar condiții de bază pentru ca un câine să aibă statul de terapeut. Iar câinii noștri îndeplinesc cu succes toate condițiile!
În imagine este doar unul dintre terapeuții noștri, Verdi.

 

Știai că…

… există țări în care animalele terapeut sunt folosite în tribunale? Atunci când cazul presupune ca victima să depună mărturie în instanță și să dea ochii cu făptuitorul sau să rememoreze un eveniment dificil, prezența animalului terapeut o ajută să vorbească despre ceea ce i-a provocat traume. De asemenea, tot animalele terapeut sunt cele care asigură asistență în cazul tulburărilor post-traumatice.

Iris și Thula, o poveste adevărată

Câinii, caii și delfinii sunt cele mai comune animale terapeut. Dar nu sunt singurele. Oamenii pot avea o legătură specială cu orice animal, cu condiția ca cei doi să se potrivească perfect. În cazul lui Iris a fost să fie o pisică. Și să fie mai mult decât perfectă pentru ea.

Iris este o fetiță acum în vârstă de aproape 8 ani, din Marea Britanie, diagnosticată cu tulburare de spectru autist la vârsta de 4 ani. Un copil care nu vorbea și nu își putea exprima emoțiile, care avea o mulțime de frici și crize nervoase. După o perioadă în care părinții ei au trăit cea mai întunecată perioadă a vieții lor, documentându-se și învățând ce înseamnă autismul, căutând căile prin care pot interveni și o pot ajuta pe fetiță, au ajuns la concluzia că un animal de companie ar fi benefic pentru Iris. Li s-a sugerat că o pisică ar fi printre cele mai bune variante. Dar ce rasă de pisică… Ei bine, părinții au ales un exemplar Maine Coon, hotărâtor fiind argumentul că aceste pisici nu se tem de apă, ba chiar le atrage. Ce importanță avea? Avea! Pentru că Iris manifesta o aversiune imensă pentru apă, motiv pentru care spălatul pe cap era un chin inimaginabil pentru toată lumea. Însă Thula, pisica Maine Coon, a schimbat totul. TOTUL.

Prima schimbare uimitoare a fost aceea că pentru Iris baia nu a mai fost o traumă psihologică. Iar partenera ei, cu care împărțea… cada, era chiar Thula. Lucrurile au mers mai departe de atât, cele două experimentând și bălăceala în piscină. Între Iris și Thula s-a legat o prietenie strânsă, incredibil de strânsă. Datorită felinei, Iris nu a mai avut ieșiri nervoase, prezența pisicii fiind suficientă pentru a se calma ca prin farmec. Dar cea mai mare realizare, mai mare decât acceptarea apei, a fost însă aceea că Iris a început să comunice, în ciuda previziunilor medicilor care erau convinși că fetița nu va vorbi niciodată. Sigur, prima ființă căreia i s-a adresat a fost Thula, spunându-i ”Stai, pisică” și ”Mai mult, pisică”. În primii doi ani petrecuți împreună, progresele înregistrate de Iris au fost de-a dreptul remarcabile. Chiar mai mult de-atât. Fetița reușește acum să comunice formând și fraze, ceea ce este un adevărat miracol.

Cele două – copil și pisică – sunt nedespărțite, atât ziua cât și noaptea. Pentru că părinții au observat la Iris un talent ieșit din comun la pictură, i-au asigurat tot ce este necesar pentru a și-l putea manifesta. Iar când micuța creează, Thula îi este aproape la modul cel mai fizic cu putință. Tablourile pictate de Iris – care are un simț extraordinar al culorilor – au ajuns să se vândă chiar și cu 1000-1500 de lire sterline.

Noaptea, când micuța artistă doarme, Thula îi este în continuare alături. Iar dacă se întâmplă să se trezească brusc, încă bântuită de spaimele inexplicabile din căpșorul ei, Thula este la datorie, gata să o liniștească așezându-i-se pe piept, ca o jucărie, pentru a fi mângâiată.

Un cântec spune că ”Iubirea schimbă tot”. Așa este. Și nu e nevoie ca personajele să fie neapărat oameni. Pot la fel de bine să fie și necuvântătoare. Pentru că iubirea nu are nevoie, întotdeauna, de cuvinte…