#prietenicucodita – Doi câini + o pisică = O haită completă

O casă plină de animale e, așa cum ne povestește prietena noastră, una plină de râsete și bucurie. De asemenea, ne demonstrează că între câini și pisici există o prietenie srânsă.

Î: Copiii și părinții vor să vă cunoască. Ne puteți câteva rânduri despre dumneavoastră?

Sunt Dina, am (o formă ușoară de) dislexie, pe care am învățat s-o controlez, am crescut un băiat, avem 2 căței și-un motan.

Î: Aveți un animăluț: Ce animăluț este, cum îl cheamă și cum a intrat în viața dumneavoastră?

Acum avem 2 căței, Sunday (zisă Sandală) și Lupu, și un motan – Mișu. Toți trei adunați/salvați/adoptați. Rasa lor? Cea mai pură – plină de iubire și de recunoștință. Pe Sunday ne-a adus-o mama ei, avea cam 2-3 săptămâni și nu avea lapte pentru ea. Ne-a pus-o în prag și mă privea luuuuuung…. Pe Lupu l-am scos din ecarisaj. Un lup alb, demențial. Motanul Mișu, aruncat, avea o lună. Acum e parte din haită, mixed breed, canin-felină.

Î: Ne puteți spune o întâmplare haioasă cu prietenul necuvântător?

Multe au fost haioase, în fiecare zi fac ei ceva și reușesc să mă facă să râd. Acum câțiva ani, fiul meu l-a luat pe Lupu pe munte. Au mers kiometri buni, Lupu pleca, venea, se depărta, dispărea, până a obosit lemn. Și pentru că se însera, au trebuit să ia telecabina la coborâre, ceea ce Lupu n-a acceptat. Avea cam 35-40 kg. Luat pe sus, băgat în cabină cu greu, a fost tratat cu puțină slană de omul de acolo și s-a potolit. A adormit instantaneu la picioarele turiștilor, unii îngroziți de „fiară”, alții prietenoși. Revenit acasă, timp de trei zile a ieșit doar pentru nevoile naturale, restul timpului a dormit epuizat…

Î: Noi numim animalele de terapie și pe cele de companie Profesori cu codiță, pentru că suntem de părere că putem învăța foarte multe de la acestea. Ne puteți spune cum v-a ajutat prezența animăluțului în viața dumneavoastră și care a fost rolul lui terapeutic?

Toate animalele pe care le-am avut m-au ajutat enorm și m-au învățat multe. E drept că primirea unui animal în familie înseamnă un angajament pe viață (a lui sau a noastră), înseamnă schimbări de program, cheltuieli, griji, complicații. Dar… la pachet cu toate astea vin iubire, calm, recunoștință, responsabilizare, plimbări, râsete, joacă, răbdare, înțelegere. Am avut o perioadă grea, foarte grea și unul din căței nu s-a lăsat până nu m-a făcut să izbucnesc în râs și ne-am apucat să ne jucăm…

Î: Sunt destul de mulți părinți care sunt foarte reticenți să-și crească copiii în prezența animalelor. Ce îi puteți sfătui? Când e cel mai bun moment pentru a-ți lua un prieten cu patru lăbuțe?

Din punctul de vedere al copilului cel mai bun moment este când ajunge la 5-6 ani și când începe să înțeleagă că animalul nu e o jucărie, pe care „joaca” îl poate chinui/enerva. Din punctul de vedere al părintelui, ar fi atunci când își dă seama că-și poate asuma o responsabilitate în plus, când e suficient de matur să devină „pack leader”, șeful haitei, pentru că, până la urmă câinele are nevoie să știe de un șef. Cu pisicile e cam la fel în materie de copii mici, dar și puțin diferit, pentru că în mod normal ele stăpânesc casa. Un copil crește mult mai „întreg” cu un animal, mai responsabil, mai blând, mai înțelegător, mai tolerant. Reticența părinților vine de la dificultatea lor de a accepta și a-și asuma niște responsabilități suplimentare.

***

Dacă și dvs. vreți să ne împărtășiți poveștile prietenului sau prietenilor cu codită o puteți face AICI. Fie că au 2 sau 4 picioare, că piuie, miaună, chițăie sau latră, povestea dvs. dorim să inspire pe toată lumea. Mai ales, ne dorim să arătăm importanța unui companion în viața familiei, modul cum ne poate educa și poate ajuta la educația copiilor.
De asemenea, dacă v-a plăcut, dați LIKE paginii noastre de Facebook Profesori cu codita și împărtășiți-ne impresiile dvs. Și nu uitați să ne trimiteți câteva poze cu prietenul dvs. cu codiță la ham@profesoricucodita.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *