Iris și Thula, o poveste adevărată

Câinii, caii și delfinii sunt cele mai comune animale terapeut. Dar nu sunt singurele. Oamenii pot avea o legătură specială cu orice animal, cu condiția ca cei doi să se potrivească perfect. În cazul lui Iris a fost să fie o pisică. Și să fie mai mult decât perfectă pentru ea.

Iris este o fetiță acum în vârstă de aproape 8 ani, din Marea Britanie, diagnosticată cu tulburare de spectru autist la vârsta de 4 ani. Un copil care nu vorbea și nu își putea exprima emoțiile, care avea o mulțime de frici și crize nervoase. După o perioadă în care părinții ei au trăit cea mai întunecată perioadă a vieții lor, documentându-se și învățând ce înseamnă autismul, căutând căile prin care pot interveni și o pot ajuta pe fetiță, au ajuns la concluzia că un animal de companie ar fi benefic pentru Iris. Li s-a sugerat că o pisică ar fi printre cele mai bune variante. Dar ce rasă de pisică… Ei bine, părinții au ales un exemplar Maine Coon, hotărâtor fiind argumentul că aceste pisici nu se tem de apă, ba chiar le atrage. Ce importanță avea? Avea! Pentru că Iris manifesta o aversiune imensă pentru apă, motiv pentru care spălatul pe cap era un chin inimaginabil pentru toată lumea. Însă Thula, pisica Maine Coon, a schimbat totul. TOTUL.

Prima schimbare uimitoare a fost aceea că pentru Iris baia nu a mai fost o traumă psihologică. Iar partenera ei, cu care împărțea… cada, era chiar Thula. Lucrurile au mers mai departe de atât, cele două experimentând și bălăceala în piscină. Între Iris și Thula s-a legat o prietenie strânsă, incredibil de strânsă. Datorită felinei, Iris nu a mai avut ieșiri nervoase, prezența pisicii fiind suficientă pentru a se calma ca prin farmec. Dar cea mai mare realizare, mai mare decât acceptarea apei, a fost însă aceea că Iris a început să comunice, în ciuda previziunilor medicilor care erau convinși că fetița nu va vorbi niciodată. Sigur, prima ființă căreia i s-a adresat a fost Thula, spunându-i ”Stai, pisică” și ”Mai mult, pisică”. În primii doi ani petrecuți împreună, progresele înregistrate de Iris au fost de-a dreptul remarcabile. Chiar mai mult de-atât. Fetița reușește acum să comunice formând și fraze, ceea ce este un adevărat miracol.

Cele două – copil și pisică – sunt nedespărțite, atât ziua cât și noaptea. Pentru că părinții au observat la Iris un talent ieșit din comun la pictură, i-au asigurat tot ce este necesar pentru a și-l putea manifesta. Iar când micuța creează, Thula îi este aproape la modul cel mai fizic cu putință. Tablourile pictate de Iris – care are un simț extraordinar al culorilor – au ajuns să se vândă chiar și cu 1000-1500 de lire sterline.

Noaptea, când micuța artistă doarme, Thula îi este în continuare alături. Iar dacă se întâmplă să se trezească brusc, încă bântuită de spaimele inexplicabile din căpșorul ei, Thula este la datorie, gata să o liniștească așezându-i-se pe piept, ca o jucărie, pentru a fi mângâiată.

Un cântec spune că ”Iubirea schimbă tot”. Așa este. Și nu e nevoie ca personajele să fie neapărat oameni. Pot la fel de bine să fie și necuvântătoare. Pentru că iubirea nu are nevoie, întotdeauna, de cuvinte…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *